Mondena

Avem femei care se îmbracă foarte prost şi foarte-foarte prost (ori strident, ori anost), cu numele de marcă mare cît calul pe ele (vezi liniile brandurilor de lux pentru parveniţi proaspăt îmbogăţiţi), femei trecute purtînd prea scurt ori prea colorat ori transparent (nu vorbim de cele dezinvolte, care au făcut dintotdeauna notă discordantă şi care-s, aşadar, constant nonconformiste, dar prea puţine), mîndrindu-se cu tăieturi de croitorese (din care avem din plin şi, din nou, nu vorbim de cele care ştiu să coase şi măcar optează pentru materiale bune, chiar de-s lipsite de concept şi de celelalte implicate de modă), cu garderob ticsit cu creaţii ce nu li se potrivesc ori pe care nu ştiu cum ori la ce să le poarte, femei care se-mbracă  ziua de seară şi la teatru ca pentru piaţă, care nu ştiu cît să se dezgolească, care găsesc hot să vorbească mult şi să rîdă zgomotos.

Pe vremea  mamelor noastre, care ştiau, fără stilişti, să poarte o pălărie, mănuşi, în genere orice, să potrivească dresurile cu pantofii, culorile, materialele, li se zicea ţaţe. Acum se dezbracă prin – să le zicem – reviste şi cred că dacă se rujează sînt doamne.

Trecem peste dizgraţiile tulburate de drame personale ori private de educaţie în colţul de lume de unde vin. Trecem chiar peste showbizul nostru plin de ştiriste îmbrăcate ca pentru cocktail, chiar peste politicieni care se cred la nuntă ori pe trotuar în Parlament.

Je cherche un homme

Acum nu mai sînt, discriminatoriu, metrosexuali, ci alfa-esteţi, sau bărbaţii care au descoperit oglinda, pudra şi banda depilatoare, venite, la pachet, cu alinturile, miorlăielile şi celelalte, zis feminine. Aşadar, aceşti bărbaţi de epocă nouă dau papionul şi mustaţa pe rozuri şi alte estrogenice, dau, cum s-ar zice, în strechea doamnelor. Trecem, iată, de la bolovan la domnişoară, cu pantalon ţigaret, gestică de cocotă de bulevard şi cămăşi viorii, un bărbat tandru şi profund, cum numai femeile puteau dori. Cîndva apanaje ale subculturii homosexuale cu vînă damnate de către ei, privirile galeşe aruncate vitrinelor, pînă şi mersul zăpăcit, nici chiar în X, dar nici departe, vrînd a ne copleşi taman pe noi, damele, ne sperie şi-i face s-o ia la sănătoasa pe cei cîţiva rămaşi teferi. Durii de astăzi au, cum altfel, tricouri mulate, magenta să zicem, merg şi vernil ori orange electrizant, blue jeans musai strîmţi şi braţe ferme, dar netede. Bărbatul zilelor noastre nu mai este îmbracat de nevastă, a luat atitudine, îşi cumpără singur şosetele cu bulinuţe. Eh, nu putem fi cu toţii Ignatious Joseph. Dar eu nu renunţ, încă mai caut, un bărbat care să nu fie nici depilat, nici simandicos, gata să-mi, da, sărute mîna, în dulcele stil clasic.